Vitamina B1 (Tiamina)

Vitamina B1 face parte din complexul de vitamine B si se prezinta sub forma unei pudre transparente, albicioase, hidrosolubile.

DZR (doza zilnica recomandata)

- barbati: 1,5 mg
- femei: 1,3 mg
- adolescenti: 1,3 mg
- copii: 0,5 – 1,2 mg

In cazul alcoolicilor, bautorilor de cafea, femeilor insarcinate si a celor care alapteaza DZR trebuie marita de la 0,3 la 0,5 mg.

Surse

Vitamina B1 se gaseste in stare naturala in: cereale integrale, drojdie de bere, legume, carne (de porc si organe), peste, galbenus de ou, lapte, paine si paste fainoase integrale.

Functii

  • intervine in metabolismul celulelor;
  • amelioreaza digestia;
  • participa la producere energiei pentru functionarea organismului;
  • ajuta la pastrarea adecvata a temperaturii corpului;
  • contracareaza efectele toxice ale alcoolului.

Efectele deficitului de vitamina B1

Principalele reactii cauzate de deficitul de vitamina B1 sunt: scaderea poftei de mancare, senzatia de oboseala permanenta, tulburari de memorie, iritabilitate, probleme digestive, tulburari ale ritmului cardiac, maladia beri-beri (se manifesta prin rigiditate, dureri ale membrelor inferioare).

Efectele consumului excesiv de vitamina B1

Faptul ca vitamina B1 este hidrosolubila si se elimina prin rinichi duce la evitarea acumularii in exces. Vitamina B1 nu este toxica in cantitati mari.

N.B.

- Vitamina B1 reactioneaza la lumina, caldura, umiditate si nu rezista la alcalinitate sau antioxidanti.

- Tiamina amelioreaza raul de miscare.

- Poate induce o stare de liniste, optimism, fiind considerata vitamina moralului.

Posted in Alimentatia si sanatatea, Vitamine at februarie 17th, 2011. 1 Comment.

E170 – Carbonat de calciu

Carbonatul de calciu este un colorant si antioxidant alb, natural, mineral. Se obtine din calcar brut sau oase de animale.

Efectele consumului : poate stimula aparitia durerilor abdominale, hemoroizilor, a pietrelor la rinichi. In cantitati mari poate fi toxic.

Produse : paste de dinti, produse de curatat. Mai poate fi folosit la intarirea legumelor si fructelor conservate si la deacifierea vinurilor.

Posted in Coloranti at ianuarie 5th, 2009. No Comments.

E309 – Delta-tocoferol

Delta-tocoferol-ul este un antioxidant si stabilizator de culoare, artificial sau natural. Se gaseste in multe uleiuri vegetale. Nu are activitate vitaminica.

Doza zilnica admisa (DZA) : 2 mg/kg corp.

Efectele consumului : consumul ridicat poate produce reactii adverse.

Produse : uleiuri si grasimi animale si vegetale.

E308 – Gamma-tocoferol

Gamma-tocoferol-ul este un antioxidant si stabilizator de culoare, artificial sau natural. Se gaseste in multe uleiuri vegetale, soia, germeni de grau si de orez, seminte de bumbac, porumb. Nu are activitate vitaminica.

Doza zilnica admisa (DZA) : 2 mg/kg corp.

Efectele consumului : consumul ridicat poate produce reactii adverse.

Produse : uleiuri (de masline) si grasimi animale si vegetale.

E306 – Tocoferoli, amestec concentrat de tocoferol

Tocoferol-ul sau vitamina E este un antioxidant si stabilizator de culoare, artificial sau natural. Are proprietati antioxidante, prevenind peroxidarea acizilor grasi si a vitaminei A. Se gaseste in multe uleiuri vegetale, de soia, seminte de bumbac, porumb.

Doza zilnica admisa (DZA) : 2 mg/kg corp.

Efectele consumului : imbunatateste aprovizionarea muschilor cu oxigen, insa consumul ridicat poate produce efecte adverse.

Produse : uleuri si grasimi animale si vegetale, margarina, adaosuri pentru salate, branzeturi, supe.

E307 – Alfa-tocoferol

Alfa-tocoferol-ul sau vitamina E este un antioxidant si stabilizator de culoare, artificial sau natural. Vitamina E se gaseste in faina integrala, germeni de orez, uleiuri vegetale (din germeni de grau, masline, migdale, arahide, lemn de nuc, floarea-soarelui), nuca de cocos, castane, rosii, morcovi, porumb, alune. Este distrusa prin rafinare si prin obtinerea fainii albe. Aceasta previne rancezirea grasimilor.

Doza zilnica admisa (DZA) : 2 mg/kg corp.

Efectele consumului : consumata in cantitate mare reduce riscul bolilor cardiace si cancerul.

Produse : uleiuri si grasimi animale si vegetale, branzeturi, supe.

E300 – Acid ascorbic (L-)

Acidul ascorbic sau vitamina C este un antioxidant si acidifiant natural sau artificial. Acesta se gaseste in multe fructe si legume. Produsul comercial ia nastere prin fermentatia bacteriana a glucozei, urmata de o oxidare chimica.
Acidul ascorbic ajuta la mentinerea culorii rosii a carnii conservate si previne formarea de nitrosamine din nitriti, substanta care poate produce cancer. Prin actiunea antioxidanta, impiedica pierderea culorii si a gustului unor alimente datorate oxidarii. Este folosit ca supliment nutritiv in bauturi si cereale.

Doza zilnica admisa (DZA) : nelimitat.

Efectele consumului : folosit in cantitati mari poate cauza eroziune dentara, voma, diaree, aparitia de calculi renali.

Produse : o gama variata de produse.

E322 – Lecitina

Lecitina este un antioxidant, emulgator natural, obtinut din surse animale (galbenus de ou) sau vegetale (soia, floarea-soarelui, rapita).

Doza zilnica admisa (DZA) : fara limita.

Efectele consumului : consumata in cantiati mari poate reduce apetitul, poate provoca disfunctii gastrice, transpiratii abundente.

Produse : o gama variata de produse.

E338 – Acid fosforic (Ortofosforic)

Acidul fosforic este un acidifiant natural. Se obine din minereu fosfat.

Efectele consumului : in doze mari incetineste asimilarea calciului (mareste riscul de osteoporoza), magneziului si fierului, mareste sensibilitatea dioxidului de carbon, produce tulburari digestive.

Produse : este folosit cu precadere in bauturile racoritoare carbogazoase si branzeturi.

Scurta clasificare a aditivilor

Exista mai multe versiuni de clasificare a aditivilor alimentari. Va voi prezenta, pentru inceput, prima clasificare facuta in functie de actiunea aditivilor:

1. conservanti alimentari – acestia asigura prelungirea duratei de pastrare si de stabilitate a alimentelor, avand actiune bacteriostatica (impiedica multiplicarea microorganismelor). Principalii conservanti alimentari admisi prin normele de igiena sunt:

- acidul benzoic si sarurile acidului benzoic (de potasiu, calciu si sodiu);

- acidul ascorbic si sarurile acidului ascorbic (de potasiu, calciu si sodiu);

- acidul propionic si sarurile acidului propionic (de potasiu, calciu si sodiu);

- nitritii de sodiu si potasiu.

2. antioxidantii alimentari – substante care asigura stabilitatea grasimilor si a produselor alimentare ce contin grasimi, aceste substante avand capacitatea de a lega oxigenul (tocoferolul alfa si substante de sinteza – galatul de propil, galatul de octil, galatul de duodecil). Acidul citric si acidul ascorbic sunt substante chimice care maresc efectul antioxidant prin blocarea metalelor care favorizeaza rancezirea grasimilor.

3. aromatizantii alimentari – substante naturale sau sintetice folosite pentru potentarea aromei si gustului produselor alimentare care nu contin arome sau contin in cantitati prea mici.

4. amelioratorii alimentari – substante chimice naturale sau sintetice utilizate pentru corectarea anumitor proprietati ale produselor:

- emulgatori;

- organoleptizanti – contribuie la formarea aspectului, culorii si gustului;

- revelatori de gust;

- amelioratori de gust;

- amelioratori de culoare;

- amelioratori de textura;

- amelioratori de consistenta.

5. colorantii artificiali – legislatia noastra permite utilizarea urmatorilor coloranti:

- E 102 – tartrazina (galben);

- E 110 – orange S (portocaliu);

- E 131 – albastru patentat (albastru);

- E 122 – azorubina (rosu);

- E 124 – ponceau 4R (rosu);

- E 132 – indigotina (albastru);

- E 126 – ponceau 6R (rosu);

- E 127 – eritrozina (rosu);

- E 142 – verde acid briliant (verde);

- E 151 – negru briliant (negru).

Potrivit art. 77 din Norma igienico-sanitara din 16 decembrie 1998 pentru alimente, aditivii alimentari au fost structurati in urmatoarele grupe:

1.      conservanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin protejarea lor impotriva alterarii produse de microorganisme;

2.      antioxidanti - substante care prelungesc perioada de pastrare a alimentelor prin protejare impotriva oxidarii (rancezire, schimbare a culorii);

3.      acidifianti - substante care cresc aciditatea alimentelor, imprimandu-le un gust acru;

4.      substante-tampon – folosesc la reglarea si la mentinerea pH-ului specific alimentului;

5.      antispumanti - substante care fac posibila formarea si mentinerea unui amestec omogen intre doua sau mai multe faze nemiscibile;

6.      agenti de gelificare – substante care permit si care ajuta la formarea gelurilor;

7.      sequestranti - substante care formeaza complexe cu ionii metalici;

8.      stabilizatori - substante care fac posibila mentinerea proprietatilor fizico-chimice ale alimentelor, mentinand omogenizarea dispersiilor, culoarea etc.;

9.      substante de ingrosare – substante care au capacitatea de a mari vascozitatea produselor alimentare;

10.  indulcitori - substante care de utilizeaza pentru a da gust dulce alimentelor (nu zahar);

11.  coloranti naturali si coloranti de sinteza;

12.  agenti de afanare – substante care contribuie la cresterea volumului alimentelor fara a modifica valoarea energetica;

13.  antiaglomeranti;

14.  potentiatori de aroma – mentin si amplifica aroma specifica alimentului;

15.  substante-suport – faciliteaza transportul si utilizarea aditivilor fara a modifica proprietatile pe care se bazeaza utilizarea lor;

16.  enzime - folosite in industria alimentara;

17.  aromatizanti - se impart in trei categorii:

a.       substante aromate naturale – se obtin prin procese fizice enzimatice sau microbiologice din materii prime de origine vegetala sau animala;

b.      substante identic naturale – sunt identice din punct de vedere al compozitiei cu aromele naturale, componentele fiind obtinute prin sinteza;

c.       substante artificiale – se obtin prin sinteza, avand structura si compozitia diferite de cele naturale.

Posted in Articole at ianuarie 3rd, 2009. No Comments.